Primul barbat din viatza ei.....

Ea a fost o fetita cumnte,poate prea cuminte.pana in cls saptea avusese numai premiul intai.Parintii ei au hotarat sa se mute in Bucuresti.pentru ea acest lucru a fost un soc.Incepuse sa fumeze si sa consume alcool.Intrase intr un anturaj prost.acolo l a intalnit pe el.primul barbat din viatza ei,din toate pctele de vedere.S-au iubit timp de un an dupa care el a parasit-o.S-a sinucis si nimeni nu stie de ce....i a lasat o srisoare in care a jignit-o.....ii scria k nu l-a iubit nicoadata.dupa moartea lui ea a inceput sa scrie versuri.In dimineatza in care a murit ea a mers 5Km pana la singura biserica in care intrasera impreuna de Pasti.acolo il vedea numai pe el...dupa o luna de zile de la moartea luia plecat de acasa la munte ca sa se distreze si sa se elibereze.Acolo a cazut iar in patima bauturii si a tutunului.Cand s-a intors in Bucuresti si a reluat scoala dar era corigenta si nu se mai intelegea cu parintii ei.Era acuzata de moartea lui...In fiecare noapte il viseaza pe el spunandu-in ca o vrea la el ca acolo e mai bine si pot fi fericiti impreuna......

A murit sub ochii ei...

...Se indragostise de unul din amicii lui,un baiat dragutz,mai mare cu cinci ani decat ea.Desi parintii ei erau impotriva,totusi prietenia cu el a rezistat pana la sfarsitul clasei a IX,cand a vrut sa plece cu el la mare,dar parintii ei nu au lasat-o.Intre timp si fratele ei era impotriva acestei prietenii,zicandu-i k in curand prietenul ei se va plictisi si o va parasi.Totusi a fugit cu el la mare.Avea 16 ani si era virgina.Il iubea mult.A facut dragoste cu elA fost minunat.In ultima seara,a fost cu cativa prieteni de ocazie la discoteca.El plecase la Constanta,sa-si viziteze o ruda.Vazand ca intarzie a plecat la hotel,urmand sa-l astepte in camera.Cand a descuiat usa a ramas traznita!El era in pat cu o fata din acelasi oras cu ei,pe care o intalnisera la Costinesti.Ea a observat k el bause,desi nu-i prea statea in caracter.Acea ultima noapte ea si-o petrecuse pe plaja,plangand.Au plecat spre bunicii lui,undeva pe langa Brasov.In masina s-au certat tot timpul.A oprit masina,ca sa poata discuta fara lacrimi sau reprosuri.Isi ceruse scuze,i-a spus ca ea a fost cea care venise la el,k o iubeste si k nu i-ar face niciodata rau.Se simtea ranita in adancul sufletului.A deschis portiera si a fugit spre padure.El alerga in urma ei si ea a vazut din spate un tir turcesc care,in plina viteza a intrat in el.Auzise o busitura si cand s-a intors ,el disparuse sub rotile tirului.Masina lui fusese izbita de un copac si se facuse zob.A MURIT SUB OCHII EI!!!Apoi ea nu prea mai stie ce s-a mai intamplat .Nu putea nici sa vorbeasca,nici sa planga,simtea un gol imens care ii invadase sufletul.Murise din cauza ei!!Au venit parintii si fratele lui.Nu o invinovateau,stiau k el o iubea mult si din moment ce parintii ei nu o mai primeau acasa putea ramane la ei.Dupa inmormantarea aceea dureroasa,ajunsa acasa,si-a taiat venele cu o lama,pentru ca viatza fara el nu mai avea nici un sens.Mama lui a convins-o ca trebuie sa traiasca.O iubea si tinea la ea k la o fiica.Peste 2 luni au descoperit k era insarcinata.A vrut sa scape si de copil,dar tot mama lui a convins-o sa-i dea copilului o sansa de a se naste.In tot acest timp fratele lui a incercat sa-i ia locul.S-au casatorit.A nascut un baietel care seamana leit cu tatal lui adevarat.....

"Iubirea adevarata nu exista"

A iubit prima data cu entuziasm si a doua oara cu mai mult entuziasm si s-a fript de amandoua 'datile'.Este atat de singura,de suparata incat ar dori sa se retraga intr-un loc unde nu exista oameni,nu exista viatza,intr-un loc pustiu....A inceput sa se simta inutila,sa-si dea seama ca si-a pierdut increderea in viatza...'ce sa faca?sa planga?nu,nu cred k are rost'...Mai ales cand se gandeste la ceea ce spune IORGA:"Pentru fiecare om e un drum catre fericire:acela pe care e chemat sa mearga.Cei mai multi nu-l gasesc niciodata.Cei mai multi incearca pana la moarte.Cei mai prosti se trantesc la pamant si plang ca sunt nenorociti"...

Prietenia adevarata nu exista,iubirea adevarata nu exista.Nimic din ce era uman in om nu mai exista.Totul a fost distrus treptat,treptat.Se simte atat de singura si a obosit sa mai caute iubirea..acum doar asteapta...Poate intr-una din zile ii face o vizita frumoasa "doamna"a sufletelor.Ii este teama sa inceapa o noua iubire din cauza unui nou esec...Ii e teama sa mai iubeasca si sa aibe incredere in vreun baiat.Singuratatea este ucigatoare iar singura sansa de a invinge este dragostea si prietenia,dar dragostea ei nu are cui sa o daruiasca.Nu-i nimeni langa ea si ii este frica.Adevarul este ca intr-o lume in care totul se uita,in care fiecare se gandeste la sine,e greu sa-i ceri cuiva sa-si aminteasca de un suflet singur si parasit...

"De ce iubim atunci cand nu suntem iubiti?

De ce pe lume numai unii-s fericiti?

De ce iubirea vine la acelasi om?

De ce unii plang si altii dorm?"

Jumatate din oameni se iubesc,jumatate din oameni se urasc;si unde este locul ei intre aceste jumatati atat de bine potrivite?

"Creierul cazuse intr-o dulce amorteala"

A trebuit sa vina acel "party" oferit de o buna prietena comuna,pentru a o descoperi pe Ioana.'cum de nu o mai vazusem pana atunci?'Aveam sa mi raspund la aceasta intrebare putin mai tarziu,raspunsul era simplu.Extrem de simplu:DRAGOSTEA.Si pot marturisi cu mana pe inima ca era cel mai placut sentiment dintre cele simtite pana atunci,poate si pentru faptul ca era patronat doar de inima,caci creierul cazuse intr-o dulce amorteala.Apoi a venit BOMBA.Mi-a transmis sa o las in pace!!!Dar nu asta-i lucrul senzational.Bomba era alta.Eu nu-i marturisisem dragostea mea.Am facut-o mult mai tarziu printr-un monolog fiindca ea intrase intr-o stare de tacere absoluta,neacceptand dialogul.Si uite asa din "monolog in monolog" am dus-o trei ani.In primavara celui de al patrulea an,insa am hotarat sa 'legalizam' despartirea noastra.Intre noi a ramas o anumita raceala,reminiscenta a celor trei ani de "lupte".Asa incat...Ioana...Studenta.....Un bibelou viu,o adiere de vant pe fruntea incinsa de caldura sau o raza de soare jucausa ce mangaie obrazul inghetat...al altuia.......(Poveste in care se regasesc mai multi baieti)Dragos

"Am scris iubire?....Citeste disperare"

....Fiind departe,descopar ca te iubesc mai mult decat as fi crezut vreodata.E ca un vant care se ridica si dispare ,care crezi ca e numai o adiere jucausa si deodata inima se apleaca in fata lui,la fel ca o salcie in furtuna.Te iubesc inima a inimii mele,liniste unica in tot ce e agitatie,te iubesc pe tine,care auzi daca unei flori ii e sete si daca a obosit timpul,te iubesc si dragostea mea navaleste din mine ca pe o poarta deschisa chiar acum,spre o gradina necunoscuta.Iubirea e o floare al carui parfum te imbata,te face sa fi fericita si sa uiti de toate peripetiile din trecu,iar fericirea e doar un amestec de iluzii,sperante,incredere in oameni si in tine insuti,apoi de dragoste si de prietenie...."DA....te iubesc....Am scris iubire?Iarta...citeste ardoare.Am scris iubire si iti voi cere mila.Timpul cersetor sa-nmarmureasca lumea de-o iubire care..."Am scris iubire?Iarta...citeste disperare.Am scris iubire?Iarta...citeste speranta.Suntem uniti de-o acolada navazuta intre pamant si stele si din maini lasam deseori in Univers sa cada perle de foc si argintate margele.Viatza ne-a adunat un jurul ei sa fim partasi atat la fericire cat si la durere.Sa fim totusi buni si sinceri si toate voe veni de la sine,pentru ca sufletul e sacru si viatza inseamna vis,iar visul doar o speranta.Incearca si gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund al durerii.Afirmam ca suntem oameni?Suntem niste roboti programati sa urmam intr-u totul comenzile destinului.Ce-o hotari el!!!Fiecare paseste pe aceste trepte ale vietii:fericire,tristete,moarte;simte si sufera pentru el insusi si entru ceilalti.Toate aceste trepte constituie un carusel urias,infricosator,de fapt....totu-i un joc care doar o data avem dreptul sa jucam si noi.......

Cealalta i-a oferit mai mult...

"NIMENI NU E SINGUR"

CEALALTA I-A OFERIT MAI MULT!!!

Cand iubesti,esti in stare de orice.Iubirea iti da puteri noi,nebanuite,te face mai puternic,de neinvins.Deschizi larg portile sufletului in fata celui de langa tine,daruindu-i toata increderea,sinceritatea tot ce ai mai bun in tine.Dar stie oare sa te pretuiasca?Daca constati ca sentimentele tale nu sunt rasplatite asa cum se cuvine,ce vei face oare?Intri intr-o stare de disperare,intr-o indignare si revolta amara;contrariat si dezamagit avand senzatia acuta de singuratate si pustiu in sufletul tau....Toate amintirile vor fi apasatoare si neinduratoare;ele iti rasar mereu in minte,patrunzatoare si dureroase.Daca ai suferi mai putin,ai dori sa stii din ce-i facuta suferinta ta,punand intrebari afectiunii ,ca sa afli in adancul deznadejdii.Cand esti in decadere ,un glac stins se mai ridica din tine:"Am fost invinsa ,am pierdut" si disperata te intrebi:"de ce nu m-ai iubit numai pentru eventualele mele calitati umane,in definitiv si pana la urma,pe ele trebuie sa punem pret in viata"Dar el nu s-a gandit nici o clipa la suferinta ta ci indiferent a invaluit cu privirile frumusetea'necunoscuta',lasandu-te singura...Iti ramane doar puterea de a spera si in fiecare zi ,in fiecare ceas ,in fiecare minut,speri ca va veni clipa fericita,caci timpul va schimba ceva in viatza ta atat de trista si singuratica.....Multe intrebari au ramas fara raspuns,zadarnice au fost cautarile,zadarnice au fost lacrimile ce curgeau in fiecare seara,zadarnic a fost totul.....